Ora de istorie: Cofetaria Capsa

Prima cofetarie-cafenea a fost întemeiată de Dumitru Capşa, un cofetar macedonean din Moscopole ajuns în Bucureşti în urma distrugerii oraşului său natal de artileria otomană în 1788.

Fiul său cel mic, Constantin, a preluat meseria de cofetar a tatălui, pe care a transmis-o la patru dintre cei 12 fii ai săi: Vasile, Anton, Constantin şi Grigore.

În 1852, Vasile şi Anton Capşa deschid cofetăria „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa", situată pe Podul Mogoşoaiei, Calea Victoriei de azi, în fostul Han Dămari, peste drum de Biserica Zlătari. La scurt timp, cei doi mută afacerea în Casa Slătineanu, sediul devenit sinonim cu cofetăria Capşa.

La început, dulciurile erau de factură orientală: sarailii, cataifuri şi baclavale. Cu timpul însă, meniul a devenit din ce în ce mai sofisticat, de la importuri de bomboane fondante, ouă de ciocolată şi caramele de la Viena până la ciocolata şi prăjiturile făcute în casă de cel ce a adus gloria Casei: Grigore Capşa.

Acesta a învăţat în Franţa arta cofetăriei, la celebra Casa Bois-sier, şi a devenit atât de faimos încât a fost singurul străin care a avut drept de participare la Expoziţia de la Paris, unde dulciurile sale au fost gustate de capetele încoronate ale Europei.

Fraţii Capşa au realizat în cinstea împăratului Franz Josef, care a vizitat România în 1896,  „Molles François Ioseph, Garnier des merveilleux, chocolate François-Ioseph". La fel, în 1897 s-au lansat „Bombons Theodorini", în cinstea cântăreţei Elena Theodorini. Mai cunoscut astăzi pentru prăjitura care îi poartă numele, s-a ales în vizita sa prin Bucureşti cu un renume dulce şi generalul Joseph Joffre.

Sursa: romanialibera.ro