Poate ca nu ma credeti dar sarlota, prajitura aceea care se gasea candva si in cofetariile de la noi (si disparuta intre timp), nu este la origine o prajitura frantuzeasca, in ciuda numelui. Trebuie sa va marturisesc ca si eu am fost surprinsa ca acest desert este, de fapt, de origine englezeasca: The Charlotte!
A fost numita astfel la inceputul secolului 19, in cinstea reginei Charlotte, sotia regelui George al III-lea al Regatului Unit. In acele timpuri numele de sarlota era acordat unui desert destul de departe de ceea ce cunoastem astazi: o forma inalta similara unui trunchi de con cu marginile de sus evazate era intai tapetata cu miez de paine dat prin unt, apoi se adauga piure facut din compot de mere sau prune aromatizat cu scortisoara si totul mergea la cuptor. Se servea fierbinte insotit de “crème anglaise”, crema aceea din oua, aromata cu vanilie. Daca stam sa ne gandim bine, aduce cu “pudding–ul” zilelor noastre si probabil ca este stramosul lui. Dar nu are nimic de-a face cu sarlota pe care o stiu eu cu biscuiti pentru sampanie, crema bavareza si care nu cunoaste sub nici o forma faza cuptorului! Si totusi cum de s-a ajuns la aceasta forma?
Totul pleaca de la Antonin Carême, tatal patiseriei frantuzesti de astazi, care va face cunostinta cu varianta englezeasca a sarlotei, in bucatariile viitorului rege George III. Mai tarziu, Carême va lucra pentru Talleyrand, politician si diplomat francez (sigur ati auzit de el in acelasi context cu Napoleon), caruia ii placea sa isi deguste vinul de Madeira cu biscuiti. Patiserul va crea special pentru el piscoturi lungi si inguste care se degusta cu un pahar de sampanie alaturi si care in franceza se numesc “biscuits boudoir”, legatura destul de subtila cu diplomatia de boudoir practicata in acele vremuri!
Pe mine asta ma duce cu gandul la istoria altei prajituri, baba au rhum si la regele Poloniei, Stanislas Leczinski, caruia lipsa dintilor aproape ca il obliga sa manance toate prajiturile inmuiate in alcool! Cum se repeta lucrurile in istoria patiseriei!
Antonin Carême va modifica apoi reteta de englezeasca plecand de la biscuitii nou creati de el. Prajitura lui va consta intr-o crema lejera pe baza de frisca asemanatoare unui mousse (crema bavareza), cu care umplea un interior garnisit cu “biscuits boudoir” usor insiropati in alcool. Prajitura se monta intr-o forma speciala iar la final era rasturnata cu partea de jos in sus si garnisita pe deasupra cu fructe. Isi va numi creatia “Charlotte à la Parisienne” pentru a o distinge astfel de varianta englezeasca. Dar cum peste putin timp patiserul va intra in serviciul tarului Alexandru I, va lua cu el si reteta de sarlota si o va reboteza in Rusia “Charlotte à la Russe”, denumire sub care prajitura apare in cartile patiserilor si astazi.
Sarlota, desert rafinat, se servea in secolul 19 la evenimente sic, organizate de inalta societate si exista si atunci ca si astazi intr-o multitudine de variante: cu ciocolata, cafea, chantilly sau fructe, cu blat din biscuits boudoir, pandispan, briosa, sau chiar cu biscuiti simpli, dar intotdeauna stropiti cu ceva alcool.
Reteta pe care eu am incercat-o prevede o “crème anglaise” in care s-au strecurat si cateva bucatele de capsuni mici, salbatice, dar extrem de parfumate, piscoturi insiropate cu Muscat alb si apa de trandafiri si multe capsuni presarate deasupra. Usoara, delicata si racoritoare, perfecta pentru vara!
Am uitat sa va spun ca frunzulitele verzi de deasupra sunt frunze de Melissa, o planta pe care o cunosteam doar din ceai, dar de curand am avut ocazia sa o incerc si in deserturi si este MI-NU-NA-TA!
Pentru aceasta prajitura aveti nevoie de:
- 20-30 piscoturi pentru sampanie (in functie de dimensiune)
- 4 foi gelatina
- 150ml frisca lichida din lapte
- 300ml lapte
- 3 galbenusuri
- 5 linguri cu zahar
- semintele de la o pastaie de vanilie
- 1 pahar de Muscat alb
- 5 linguri apa de trandafir
- 1kg capsuni
Cum procedam:
- Se unge cu unt o forma de sarlota (arata ca un trunchi de con si are capac). In lipsa unei forme speciale, merge orice tip de oala cu diametrul de 17-20cm.
- Se pune gelatina la inmuiat in apa rece.
- Se incalzeste laptele cu semintele pastaii de vanilie.
- Se mixeaza galbenusurile cu zaharul.
- Se varsa laptele clocotit peste galbenusuri, se mixeaza bine, apoi se trece iarasi totul pe foc amestecand in continuu pana ce crema incepe sa se ingroase.
- Se stoarce bine gelatina si se adauga peste crema. Se amesteca pentru a se dizolva. Se lasa se se raceasca (dar nu de tot pentru a nu se intari &endash; trebuie sa fie aproximativ la temperatura corpului).
- Se bate frisca lichida pana se intareste. Cu o spatula se adauga peste crema cu oua, amestecand delicat pentru a nu se lasa.
- Se spala si se scurg capsunile. Se alege o treime din ele si se taie cubulete, care mai apoi se adauga si ele peste crema cu oua si frisca.
- Se amesteca Muscatul cu apa de trandafiri, daca va place mai aromat mai puteti adauga apa de trandafiri.
- Se garniseste forma de sarlota de jur imprejur cu piscoturi stropite cu amestecul de mai sus. Piscoturile trebuie sa fie bine inghesuite unele langa altele, pentru a nu iesi crema printre ele.
- Se adauga o parte din crema in forma, se pune deasupra un alt strat de piscoturi insiropate, apoi iarasi crema si tot asa pana se termina si piscoturile si crema.
- Deasupra se incheie cu un strat de piscoturi si se pune capacul formei sau o farfurie peste care puneti o greutate ca sa preseze oarecum prajitura.
- Se da la rece pana a doua zi.
- Se rastoarna cu partea de jos in sus si se aranjeaza deasupra restul de capsuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu